N-am mai scris demult despre Ruxi si foarte rau am facut, caci Ruxi e prietena mea cea mai buna. Ea imi citeste jurnalul si se amuza de fiecare data cand pomenesc discutiile si intamplarile noastre.
Bine, mi-a reprosat de cateva ori ca prea scriu frumos despre ea, ca prea repet ca e grozava si amuzanta, insa chiar asa si e, plus ca e prietena mea. Ar fi aiurea sa nu ai o parere buna despre proprii tai prieteni, in fine.
Faza e ca am fost cu Ruxi la mare, doar noi doua, ca fetele. Pe baieti i-am lasat acasa, Vlad n-a avut nicio problema cu asta si nici iubitul lui Ruxi. Ruxi e in continuare cu tipu’ ala de vreo patruzeci si ceva de ani, divortat si cu doi copii. Mi-a spus ca s-ar marita cu el daca ar cere-o de sotie, dar n-a cerut-o.
N-a cerut-o, dar o iubeste si o face fericita. In fond, asta e tot ce conteaza.
”Casatoria n-ar trebui sa fie un scop in sine, ci doar un efect al unei relatii foarte bune.”
Iar secretul e sa nici nu simti ca te mariti, ci pasul asta sa fie unul cat se poate de firesc.
Asa, si cum ziceam, am fost cu Ruxi la mare. Ruxi a zis sa mergem in Vama, ca in statiunile celelalte e oribil, si in Vama am si mers. Mie nu prea imi mai place Vama Veche cum imi placea acum cativa ani, insa in continuare e OK, mai ales in timpul saptamanii. In weekend e ingrozitor de aglomerat si foarte zgomotos, dar diminetile petrecute la Stuf, la o cafea cu lapte, cu marea in fata si ascultand niste Pink Floyd, de exemplu, sunt minunate.
Problema cu locurile astea boeme e ca vin sa te agate tot felul de artisti mai mult sau mai putin ratati, ba chiar si cocalari rataciti prin Vama, nu neaparat ca as prefera sa vina sa ma agate seful de la Microsoft sau de la Coca-Cola, sau Plesu si Liiceanu.
De fapt, as prefera sa nu ma agate nimeni, desi, trebuie sa recunosc, uneori sunt amuzante discutiile astea de agatament, iar partea buna e ca nu toti barbatii care se baga in seama cu tine sunt urati si tampiti.
Eram intr-o seara la Acolo, asta e o terasa in partea de Vama dinspre bulgari, nu departe de Expirat. E un loc foarte cochet, sunt scaune chiar pe malul marii, iar muzica e misto, nu chiar in fiecare seara, dar, in general, e frumoasa.
Si eram eu cu Ruxi acolo, la Acolo, cand au venit la noi doi tipi, unul mai scund, asa, cu burtica si tricou mulat, iar celalalt ceva mai inalt, slabanog, cu sapca rosie pe cap si niste pantaloni scurti uzi leoarca.
Slabanogul bause destul de mult si se aruncase imbracat in valurile marii, ma rog, nu chiar ca sa inoate, dar se udase bine, asa ca am ras foarte tare cand a venit la Ruxi si a invitat-o la dans. Ruxi s-a uitat la el, cand in ochii lui, cand la pantalonii lui uzi, si secunde bune n-a zis nimic, ceea ce a facut situatia si mai penibila. Apoi, deodata, Ruxi i-a spus tipului:
– Auzi, tu te-ai udat asa tare cand m-ai vazut pe mine?
Baiatul era atat de beat, incat a deschis gura sa zica ceva, dar n-a fost in stare sa scoata nici macar un sunet cat de cat articulat.
Pe mine intrebarea lui Ruxi m-a facut sa ma prapadesc de ras, chiar cu riscul ca bietul betivan sa creada ca radeam de el, dar nu radeam de el, ci de situatie. Iar intrebarea lui Ruxi a fost geniala. Povestea nu s-a incheiat aici. Faza e ca si Ruxi a inceput sa rada cand m-a vazut razand cu lacrimi, desi ea pusese intrebarea aia pe un ton cat se poate de serios. Noi radeam si tipul statea in fata noastra cu pantalonii uzi pe el, incapabil sa faca vreun gest sau sa scoata vreo vorba.
Invitatia la dans i-o facuse lui Ruxi prin gesturi. Si cum radeam noi asa, ca tampitele, apare langa noi si amicul lui, baiatul cu tricou mulat peste burtica. El nu era beat. Si zice:
– Ce face fetele, rade de prietenul meu?
Iar noi ne-am pus pe ras si mai tare, fiindca toata situatia era al naibii de amuzanta.
– Nu radem de el, stai linistit, zice Ruxi.
– Bai, a ras fetele de tine? il intreaba mulatul pe amicul ud.
Ala, nimic. Mut ca un peste.
Baiatul cu tricou mulat ar mai fi vrut el sa ne certe un pic si sa ne spuna diverse, doar ca a aparut la tanc un tip, Robert, cu care ma stiam de mult timp, si Robert are aproape doi metri, a facut rugby in tinerete, a venit la noi, ne-a salutat, ne-a intrebat, suficient de tare cat sa se faca auzit si de cei doi baieti, daca avem vreo problema, si aia doi s-au facut si mai mici decat erau si s-au carat repede de langa noi.
Nu i-am mai vazut de atunci, desi am mers si in serile urmatoare la Acolo, cand am avut si alte aventuri, despre care insa o sa povestesc in episodul urmator.
V-am pupat, fetelor! Pe curand!