Acum cateva zile eram in Mega, la casa, tocmai platisem cumparaturile, vreo suta si ceva de lei, si primisem trei pachetele din alea cu strumfi, cand se apropie de mine un tip la vreo patruzeci si ceva de ani, inalt, tuns scurt, cu ochi verzi, si ma intreaba:
– Va fac de trebuinta strumfii?
Dupa cateva clipe de uimire, i-am spus ca nu.
– Pot sa va fac o oferta? a spus el.
– O oferta? Pentru ce? am intrebat eu, din ce in ce mai perplexa.
– Pentru strumfi.
Intreaga situatie mi s-a parut foarte amuzanta. Mi-am dat seama ca tipul e un tata disperat, ca are acasa un copil sau mai multi care colectioneaza strumfi.
– Vi-i ofer gratis, nu e nevoie de nici o oferta, i-am spus, intinzandu-i cele trei pachetele colorate.
– Sunteti sigura ca va puteti lipsi de ei? mi-a spus.
– Da, sunt foarte sigura.
– Doriti sa bem o cafea? m-a intrebat.
Asta mi s-a parut ca deja depaseste cadrul in care comunicaseram pana atunci.
– Ce va doriti mai mult, strumfii sau sa bem o cafea? l-am intrebat.
A inceput sa rada. Si-a dat seama ca era o intrebare-capcana, asa ca nu s-a aruncat sa dea un raspuns rapid.
Intr-un tarziu, a spus:
– Strumfii si apoi sa bem o cafea.
Langa Mega era o terasa foarte OK, afara era cald si placut si mi-am zis in sinea mea ca de ce nu, mai ales ca tipul mi s-a parut foarte civilizat.
– Bine, am spus.
Cum Ruxi era si ea prin zona, i-am dat un mesaj sa vina si ea la terasa. A ajuns in cateva minute, cand eu si tipul cu strumfii deja ne luaseram cate un pahar de vin si vorbeam despre una, despre alta. Ruxi a facut niste ochi foarte mari cand a vazut ca eram la masa cu un necunoscut si radeam in hohote.
Tipul imi povestise ca este divortat si ca are doi copii, iar misiunea lui in viata in acel moment era sa stranga cat mai multi strumfi, chiar cu riscul de a fi ridicol. Odata, cand cumparase de la Mega ceva de doar 20 de lei, a rugat-o pe casiera sa ii dea jumatate de strumf. Alta data, s-a dus la o doamna in varsta, care parea o fosta profesoara de franceza sau asa ceva, si i-a spus ca ii ofera un milion de euro pentru cele doua pachetele cu strumfi pe care femeia tocmai le primise. Femeia a ramas cu gura cascata, dupa care a inceput sa rada in hohote. Mie mi s-a parut amuzant. Ruxi a ras si ea de cateva ori, insa il privea cu destula neincredere pe tip.
– Si cu ce altceva te mai ocupi in afara de strumfi? l-a intrebat Ruxi, cu diplomatia ei bine cunoscuta.
Ne-a spus ca picteaza, scrie si danseaza.
– In acelasi timp? a intrebat Ruxi.
– Da, bineinteles, a spus el.
Si din nou am ras.
Am stat la taclale vreo doua ore despre tot felul de lucruri, am vorbit despre o carte, Femeia inventata, de Camille Laurens. Foarte tare cartea, e vorba despre o tipa care isi face un cont fals de Facebook ca sa cucereasca un tip mult mai tanar decat ea, pe care o citiseram toti trei, am vorbit chiar si de „Uite cine danseaza“, show-ul asta de la Pro TV.
Ruxi l-a intrebat pe tip cu cine s-ar culca intre Mihaela Radulescu si Andreea Marin, si el a zis ca cu nici una, ca nu sunt genul lui.
– Dar intre mine si Izabela? a insistat Ruxi.
– Mi-ar fi foarte greu sa aleg intre voi doua, a spus el.
Am simtit ca lui Ruxi il cam place pe tip, mi-a si spus dupa aia.
Am petrecut o dupa-amiaza foarte frumoasa cu acel tatic usor dement. Am apreciat ca a insistat sa plateasca el intreaga consumatie, desi eu si Ruxi mereu ne platim bauturile, ca sa nu ne facem obligatii fata de nimeni.
La plecare ne-a cerut numarul de telefon. Ruxi i l-a dat pe-al ei, eu, nu.
(va urma)